Pentru mine a fi profesor este o binecuvântare de la Dumnezeu. E ca și cum în fiecare zi trăiesc un mare răsfăț: îmi folosesc talantul, mereu într-un mod nou, dăruind tot ceea ce sunt eu și primind înapoi înzecit. Mai tinerii “colegi de birou” mă întâmpină întotdeauna cu fețe drăgălașe și zâmbitoare și mă învață cum este o dragoste nefățarnică. Ei mă inspiră, îmi trezesc pofta de joc și mă țin într-o stare de comuniune permanentă, în care uit de toate altele. Între copii nu simt cum obosesc, ci simt că vreau să muncesc mai mult. Ei îmi sorb toată
…